Prin impiedicarea mecanismului de stabilizare a monedei Euro, datorita riscurilor crescute si a unei nesigurante crescande, pietele financiare ar cere imediat dobanzi mai mari. Refinantarea statelor datornice ar deveni mai scumpa,daca nu imposibila. La o datorie a zonei Euro de 8300 miliarde in 2011, ar fi nevoie de o refinantare de 1200 de miliarde. Iar pentru ca nici datoria noua nu poate fi redusa la zero, ar fi vorba chiar de 1500 de miliarde pe an care ar trebui refinantate pina in 2013. Daca statele periclitate din zona Euro pierd sansa utilizarii pietei de capital, finantarea de stat colabeaza imediat. Ar ramine doar sansa unei finantari nelimitate de la Banca Centrala Europeana in regimde urgenta, cu urmarea imediata a unei inflatii galopante!
2) Consecinte pentru banci
Un asemenea colaps ar trage mai intii si pe cei neimplicati in acest vartej. Pentru ca datoria acestor state se oglindeste in bilanturile bancilor si asigurarilor care le finanteaza. In cazul unei imposibilitati de plata se produce o scadere a acestui bilant. Volumul acestor sume este numai in zona Euro de 26 bilione Euro. Numai 4% din corectarea valorii ar duce la pierderea capitalului propriu al bancii si la colapsul pietei. Bancile ar cadea ca piesele de domino. Eventualele manevre ale respectivelor state de a salva bancile ar periclita si mai mult situatia tarilor respective. Si asa merge vartejul mai departe.
3) Consecinte pentru economia reala
Tarile in curs de reformare ar intra intr-un cerc vicios al unor masuri de urgenta, al unei intreruperi a cresterii productivitatii,al scaderii impozitarii (fiscalitatii)si a cresterii dobinzilor. In cazul Italiei am vazut deja cit de repede dobinzile crescande pot contracara primul succes al unei insanatosiri. Fiecare procent in plus pe dobinda imprmutului, inseamna pentru Italia costuri de finantare de 20 de miliarde de Euro. In aceasta situatie de nesiguranta pietele reactioneaza cu caderi foarte rapide si nervoase. Ori adaptarea economica reala este dependenta de o stabilitate si siguranta de perspectiva. Fara o umbrela de salvare, nu exista o adaptare ordonata. Fara o umbrela de salvare, reactiile precipitate ale pietelor finaciare ar deraia mereu procesul de adaptare al economiei reale!
4) Consecintele unei iesiri din zona Euro
O renuntare a Greciei la moneda Euro nu poate impiedica procesul de infestare. Datoriile facute in Euro nu mai pot fi platite inapoi. Economiile facute ar fi devalorizate. Nu numai statul si bancile, dar si pe cei din sectorul privat ar fi amenintati de faliment. Chiar de la inceput ar fi amenintati de fuga de capital. Guvernul ar trebui sa ii lege pe cei in cauza cu niste legi draconice. Colapsul sistemului financiar grecesc ar fi fara ajutorul din afara de neevitat. Pentru ca deficitul ramas ar trebui platit prin banca de urgent ar induce in Grecia masive procese inflationale. In acest fel nu ar fi cu nimic garantata competivitatea.
CONCLUZII:
Cine refuza umbrela de salvare (pachetele de salvare), ignora timpul necesar adaptabilitatii unei economii reale si pericolul unei dinamici proprii de autoinghitire. Cine o refuza trebuie sa calculeze cu colapsul sistemului. Grecia ar fi de pe o zi pe alta catapultata cu 50 de ani inapoi cu consecintele sociale si politice de rigoare. Posibilitatea de molipsire si a altor state din Zona Euro este foarte mare, iar vartejul produs de aceasta spirala acolo este imens. O astfel de situatie este greu de stapinit si nu trebuie incurajata, indiferent daca statul nostru sau alt stat se afla in aceasta situatie.
Autor: Dr.Herman Otto Solms, membru al Bundestag-ului
Presedintele comisie de Economie si Finante
Grupul parlamentar al FDP.
Traducerea si adaptarea: Dr. med.Liliane Michels, Presedinte Club Liberal Reutlingen/Baden-Württemberg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu