Via Transildania
In jurnalismul britanic exista o rubrica respectata numita “obituary”. Un asemenea necrolog s-ar putea scrie acum in pragul Zilei Mortilor despre PNT-CD, fostul PNT, si fostul PNR.
Din pacate, vizita recenta a liderilor certati ai PNT la Cotroceni pentru a cauta “mediere” si un loc sub umbrela PD-ului lui Basescu a demonstrat definitv ca acest partid este mort, ca a rupt toate legaturile cu PNT-ul lui Maniu si Coposu. Chiar daca se afla de zece ani in stare grava, fara reprezentare in Parlament, infiltrat de sus pana jos, si cu lideri certati la tribunal, pana de curand exista o speranta firava ca aripa democrata si traditionala a PNT sa poata avea castig de cauza. Prezenta lui Victor Ciorbea la Cotroceni si delaratiile sale ulterioare arata ca aceasta aripa nici nu mai exista, si ca speranta a murit definitv.
Este un eveniment foarte trist, PNT-ul, urmasul PNR-ului, ar fi meritat a priori o continuitate in politica romaneasca. Tatal PNT-ul a fost Partidul National al Romanilor din Transilvania, Banat si Ungaria, partidul de dreapta care s-a nascut in a doua jumatate a secolului XIX, pentru a reprezenta romanii din Transilvania. Inainte de 1918 PNR a avut un rol decisiv, politic, economic si cultural in Transilvania, revendicand drepturi egale pentru toate etniile, si sprijinind educatia, cultura si literatura. La sfarsitul primului razboi mondial PNR, condus de Iuliu Maniu, a avut un rol decisiv in infaptuirea Marii Uniri, sustinand principii democratice, care ulterior au fost incalcate, pana in ziua de astazi. O fuziune de bun simt intre PNR-ul din Transilvania, Banat Crisana si Maramures, si PNL-ul din Muntenia, Moldova si Oltenia a esuat din pricina orgoliilor personale ale liderilor. PNR a fuzionat cu partidul taranist, si a ramas unul dintre putinele partide democrate din Romania interbelica. Partidul a fost interzis prima data de catre dictatura lui Carol II. Comunistii au exterminat fizic varfurile PNT, si i-au inchis, persecutat, si nedreptatit pe toti ceilalti membri.
Dupa 1989 PNT a renascut datorita liderilor sai, Corneliu Coposu, Ion Ratiu. In afara liderilor insa partidul a fost infiltrat de sus pana jos de persoane care nu aveau nicio legatura cu mostenirea si traditia democratica, patriotica, sau crestina a partidului. Chiar daca dupa moartea lui Corneliu Coposu, PNT a reusit sa castige ca principal partid al CDR, alegerile parlamentare si prezidentiale din 1996, nu a reusit sa gestioneze acesta victorie, promovand in functii politice sau executive personal indoielnic.
Dupa moartea PNT-ului ramane o chestiune de rezolvat, una foarte importanta. Cine va duce mai departe mostenirea PNR-ului lui Iuliu Maniu, Ghorghe Baritiu, Ioan Ratiu, Vaida-Voievod, Cicio-Pop, Goldis, Cipariu, Boila, etc. etc., a PNT-ului lui Corneliu Coposu, Ion Ratiu, Ion Diaconescu, Ticu Dumitrescu?
“PNTCD-ul” basist tocmai nascut si mort in fasa s-a dezmostenit si deligitimat singur. Credc a memoria si mostenirea politica a acestor inaintasi poate fi dusa mai departe cel mai bine de catre PNL. Realizand nu atat o fuziune sau alianta cu un partid care nu mai exista, ci o fuziune in spirit, si o adoptie si o asumare a mostenirii bogate lasate in urma de acesti mari patrioti, oameni politici si de stat, si oameni de cultura.
Un P.S. care de fapt nici nu si-ar avea locul intr-un astfel de necrolog:
Mi se pare absolut ridicola si penibila ideea ca ex-”PNTCD”-ul basist ar aduce voturi de dreapta sau monarhiste coalitiei basiste. Inainte sa voteze un monarhist, un PNT-ist sau un democrat adevarat, coalitia basista va urca un alpinist cu 100 de kg de plumb in rucsac pe Muntele Everest.
